CAPITOLUL 2

ÎNTÂLNIREA CU UN NOTAR

Întâlnirea pentru un sfat

Este posibil să consulţi un notar fără a avea un act de încheiat imediat la biroul notarial. Spre exemplu, poţi cere o consiliere în materie de succesiuni, pentru a vedea care sunt avantajele întocmirii unui testament sau care sunt drepturile succesorale care îţi revin în cazul decesului unei persoane, ce implicaţii patrimoniale au anumite modificări legislative etc.

Costul consultaţiei este afişat, de regulă, în sala de aşteptare a biroului. În cazul în care clientul este un obişnuit al biroului, el va putea beneficia şi de consultaţii gratuite. În general, notarii îşi sfătuiesc gratuit clienţii.

Dacă totuşi clientul cere o consiliere scrisă, care implică studiu sau lucru mai îndelungat, va trebui să plătească onorariul notarial.

Întâlnirea în vederea încheierii unui act

Spre exemplu, în cazul vânzării sau cumpărării unui bun imobil clientul (vânzător) trebuie să se prezinte la notar înainte de semnarea contractului de vânzare-cumpărare pentru a solicita obţinerea extrasului de carte funciară şi a primi informaţiile necesare cu privire la cuantumul impozitului pe venitul rezultat din transferul proprietăţii imobiliare care trebuie plătit la autentificarea actului. Este de preferat ca vânzătorul să fie însoţit de cumpărător, pentru a negocia în timp util clauzele contractuale, astfel încât la semnarea actului să nu se mai aducă acestuia modificări importante. Cumpărătorul va primi, de asemenea, informaţii în legătură cu onorariul notarial şi taxele şi tarifele pentru întabularea în cartea funciară care sunt în sarcina sa (după caz).

În activitatea sa, notarul îşi asumă obligaţii faţă de clienţii săi, dar trebuie să respecte anumite reguli şi să aibă o anumită conduită şi faţă de colegii săi. Ansamblul acestor reguli de conduită profesională formează ceea ce poartă denumirea de deontologie profesională.

Obligaţiile generale ale notarului

În calitate de delegatar al autorităţii publice, notarul are obligaţia ca prin modul în care îşi desfăşoară activitatea să creeze cea mai bună imagine pentru profesia sa şi să consacre tot timpul necesar în beneficiul profesiei sale. Principiile care trebuie să guverneze activitatea sa sunt: demnitatea, discreţia, delicateţea în raporturile cu clienţii şi cu colegii, iar în viaţa privată trebuie să aibă un comportament în afara oricărei critici.

De asemenea, trebuie să-şi perfecţioneze şi să-şi actualizeze permanent cunoştinţele, să se informeze despre evoluţia dreptului, a economiei şi a societăţii, să participe la acţiunile colective de formare profesională.

Conform legii, notarul este obligat să comunice suspiciunea de spălare a banilor, pentru a contribui la asanarea morală şi economică a societăţii.

Interdicţiile impuse notarului

Spre deosebire de obligaţiile generale care incumbă notarului, interdicţiile sunt concrete şi rezultă din textele legale care reglementează profesia.

Ca interdicţie principală, amintim că notarul este obligat să refuze instrumentarea oricărui act care este contrar legii şi bunelor moravuri, trebuie să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului actelor, spre a se convinge că acestea le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.

Din punct de vedere al deontologiei profesionale, notarul trebuie să se abţină de la orice activitate sau implicare în operaţiuni care ar putea reprezenta un pericol pentru el sau pentru clienţii săi.

Cunoaşterea acestor reguli este impusă tuturor notarilor, nerespectarea lor fiind sancţionată disciplinar, penal şi civil (patrimonial).

Birouri notariale se găsesc peste tot în mediul urban şi în mediul rural, pentru ca notarii să fie alături de clienţii lor, permanent disponibili pentru a le analiza problemele şi a-i consilia cât mai bine.